MAGNETÍTĂ s.f. v. magnetit. Vezi definitia »

FLANȘĂ s. f. 1. element de asamblare în formă de placă, folosit în perechi, la îmbinarea a diferite piese, conducte etc. 2. bordură la capătul unei piese, organ de legătură, prin șuruburi, cu altă piesă. (< germ. Flansche) Vezi definitia »

potilícă s.f. (reg.) fată care se potrivește cu cineva, care e pe măsura cuiva. Vezi definitia »

SURCELÚȚĂ, surceluțe, s. f. Diminutiv al lui surcea. – Surcea + suf. -eluță. Vezi definitia »

RIGLÉTĂ s. f. 1. riglă de dimensiuni mici, în topografie pentru măsurarea unghiurilor. 2. rigla mobilă a unei rigle de calcul. (< fr. réglette) Vezi definitia »