DISPÉRSIE s. f. 1. împrăștiere, răspândire. ◊ împrăștiere a unei substanțe în particule foarte fine într-un mediu solid, lichid sau gazos. ◊ răspândire a semințelor, a plantelor. ◊ (stat. mat.) expresie care măsoară concentrația unei mulțimi de valori în jurul unei valori medii. ◊ fenomen balistic prin care traiectoriile succesive ale proiectilelor trase cu aceeași armă și cu aceleași elemente de tragere nu se confundă. 2. descompunere a luminii în radiațiile monocromatice componente la trecerea printr-o prismă de sticlă. 3. (mat.) indicator numeric al împrăștierii valorilor unei variabile aleatorii față de valoarea medie. (< fr. dispersion, lat. dispersio) Vezi definitia »

ISEGORÍE s. f. termen care desemna, în democrația sclavagistă ateniană dreptul egal al fiecărui cetățean de a lua cuvântul spre a se pronunța în treburile publice. (cf. gr. isegoreo, a vorbi cu egală libertate) Vezi definitia »

PRIBEGÍE, pribegii, s. f. Faptul de a pribegi. 1. Rătăcire din loc în loc; hoinăreală, vagabondare. 2. Părăsire a locului natal, stabilire într-un loc străin, în altă țară; exil, refugiu. – Pribeag + suf. -ie. Vezi definitia »

HEPTARHÍE s. f. guvernare simultană a șapte persoane. (< fr. heptarchie) Vezi definitia »

PICNOLEPSÍE s.f. (Med.) Varietate de epilepsie, manifestată mai ales la copii, sub formă de absențe frecvente (de scurtă durată). [Gen. -iei. / < fr. pycnolepsie, cf. gr. pyknos – frecvent, leptikos – care ia]. Vezi definitia »