TULÉU, tulei, s. m. 1. Tulpina unor plante (mai ales a porumbului); partea rămasă din tulpină a unor plante după recoltare. 2. Soi de prun cu coroana piramidală, cu fructul mare, de formă ovoidă alungită, de culoare vânătă. [Pl. și: (n) tuleie] – Cf. știulete. Vezi definitia »

seu (-uri), s. n. – Grăsime animală. – Mr., megl. seu, istr. sew. Lat. sēbum (Diez, I, 382; Pușcariu 1553; REW 7762), cf. it. sego, logud., prov., cat. seu, v. fr. siu (› fr. suif), sp., port. sebo. – Der. soios, adj. (cu seu, murdar, gras), în loc de *seuios; soi (var. soaie), s. n. și f. (jeg, grăsime, murdărie), formație regresivă (după Tiktin, legat de zoaie; după Giuglea, LL, II, 53, din lat. suillus „purcel”); soi, vb. (a murdări, a unge). Cf. soili. Vezi definitia »

ȘTIULÉU, știuleie, s. n. (Reg.) Știulete. Vezi definitia »

ALCEU (ALKAIOS) (sfîrșitul sec. 7 – începutul sec. 6 î. Hr.), poet liric grec. Creator al versului alcaic. Vezi definitia »

pocânzéu, pocânzéi, s.m. (reg.) ghiocel. Vezi definitia »