șpriț¹, șprițuri, s.n. (reg.) 1. (în exploatarea lemnului) apă care se toarnă pe uluc (jilip) pentru a ușura alunecarea buștenilor. 2. mortar. 3. temelia casei. Vezi definitia »

BĂLÚȚ, -Ă, băluți, -e, adj. (Reg.) Bălăior. – Băl + suf. -uț. Vezi definitia »

GHILȚ, ghílțuri, s. n. (Var.) Zbilț. (cf. zbilț) Vezi definitia »

PLÂNGĂRÉȚ, -EÁȚĂ, plângăreți, -e, adj. 1. Care este totdeauna gata să plângă; care plânge ușor; care se vaită, se plânge mereu; plângător, plângăcios. 2. (Despre voce, glas etc.) Care aparține unui om plângăcios, care trădează pe omul plângăcios; plin de durere, tânguitor, trist, jalnic; plângător, plâns². – Plânge + suf. -ăreț. Vezi definitia »

GRĂÚNȚ, grăunțe, s. n. V. grăunte. Vezi definitia »