FIRÚȚ, -Ă, firuțe, s. n., s. f. 1. S. n. (Reg.) Firicel. 2. S. f. Numele mai multor plante erbacee din familia gramineelor, foarte răspândite în vegetația pajiștilor naturale (Poa). – Fir + suf. -uț. Vezi definitia »

scurumáț, s.n. (reg.; în expr.) a se da de-a scurumațu = a se da de-a rostogolul; a se rostogoli. Vezi definitia »

CONȚ, conțuri, s. n. (Înv.) Grup de 24 de coli de hârtie. – Din magh. konc. Vezi definitia »

copấț! interj. (reg.) onomatopee prin care se exprimă săritura repede a iepurelui. Vezi definitia »

BĂLĂNÚȚ, -Ă, bălănuți, -e, adj. Bălăior. – Bălan + suf. -uț. Vezi definitia »