FLECUȘTÉȚ, flecuștețe, s. n. Diminutiv al lui fleac¹; fleculeț. – Din fleac¹. Vezi definitia »

șanț (șánțuri), s. n. – 1. Tranșee. – 2. Săpătură, groapă, canal. – 3. Rigolă. – 4. Jgheab, crestătură, adîncitură. – 5. (Înv.) Miracol, minune. Germ. Schanze, prin intermediul pol. szánc (Cihac, II, 385; Tiktin), cf. săs. schanz (Borcea 207), mag. sánc (Gáldi, Dict., 96), rus. šanec (Sanzewitsch 209). Semantismul ultimului sens nu este clar și ar putea să se bazeze pe un cuvînt diferit, cf. totuși Iordan, BF, VII, 234. Sec. XVII. Der. șențui (var. șănțui), vb. (a face un șanț); deșanț, s. m. (Mold., Trans., ciudățenie, surpriză); deșențat (var. deșănțat), adj. (rar, ciudat, curios; ieșit din comun; nepotrivit, dezordonat); șăncăleț (var. șancălău, șancălos), adj. (Trans., hazliu, nostim); șăncălie, s. f. (Trans., glumă). Vezi definitia »

STEGULÉȚ, stegulețe, s. n. Diminutiv al lui steag (1); steag mic, întrebuințat la pavoazări, la ceremonii etc. – Steag + suf. -uleț. Vezi definitia »

OMULÉȚ, omuleți, s. m. 1. Diminutiv al lui om; om mic de statură. 2. Fig. Om neînsemnat, fără nici un merit; om cu preocupări mărunte, meschine. – Om + suf. -uleț. Vezi definitia »

RUȘÉȚ, -EÁȚĂ, rușéți, -e, adj. 1. Roșcat. 2. Suriu. (din rus²; des folosit ca toponim) Vezi definitia »