Definita cuvantului bici
BÍCI, bice, s. n. (Adesea fig.) Obiect alcătuit dintr-o curea sau o împletitură de curele, mai rar de cânepă, legată de un băț, cu care se lovesc sau se îndeamnă animalele să meargă. ♦ Lovitură dată cu obiectul descris mai sus. [Var.: (reg.) zbici s. n.] – Din sl. biči.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu bici
împoplicí, împoplicésc, vb. IV (reg.) a se încurca. Vezi definitia »
colătăcí, colătăcésc, vb. IV (reg.) a încolăci. Vezi definitia »
taci Vezi definitia »
pominocí, pominocésc, vb. IV refl. (înv.) a se dărui, a se consacra, a se devota (unei cauze). Vezi definitia »
TROINICÍ, troinicesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A zăcea greu bolnav; a boli. – Din troinic. Vezi definitia »