TAFONOMÍE s.f. Disciplină geologică care studiază condițiile de fosilizare a viețuitoarelor. [Gen. -iei. / cf. fr. taphonomie]. Vezi definitia »

flăcăíe s.f. (înv.) vremea cât un flăcău petrece necăsătorit; celibat. Vezi definitia »

CONCÍZIE s. f. calitate de a fi concis; formulare scurtă. (<fr. concision, lat. concisio) Vezi definitia »

TAXOCENOLOGÍE s. f. ramură a taxonomiei care se ocupă cu clasificarea grupărilor naturale de plante și animele. (< fr. taxocénologie) Vezi definitia »

CÁRDIE s.f. (Anat.) Orificiu superior al stomacului, care comunică cu esofagul și este situat foarte aproape de inimă. // -cardie Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) inimă”, „cord”. [Gen. -iei. / < fr. cardia, cf. gr. kardia – inimă]. Vezi definitia »