Definita cuvantului licență
LICÉNȚĂ s.f. 1. (În trecut) Titlu obținut în urma unui examen special susținut la terminarea studiilor superioare, prin care se dobândea dreptul de a exercita profesiunea corespunzătoare studiilor; examen de licență; (p. ext.) diplomă care atestă acest titlu. 2. Purtare care întrece limitele bunei-cuviințe. 3. (Rar) Învoire, permisiune. ◊ Licență poetică = abatere ușoară de la regulile gramaticale de pronunțare și de scriere corectă a cuvintelor pentru a învinge o dificultate de versificație. 4. Contract de cedare a drepturilor de exploatare a unei invenții. ♦ (Ieșit din uz) Autorizație pentru exercitarea unui anumit comerț, a unei anumite industrii sau pentru a importa și exporta mărfuri, dată de stat unui particular. [< fr. licence, it. licenza, lat. licentia].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu licență
BĂUTURÍCĂ s. f. Diminutiv al lui băutură. [Pr.: bă-u-] – Băutură + suf. -ică. Vezi definitia »
DIADÉMĂ, diademe, s. f. Podoabă în formă de cunună făcută din metal prețios și împodobită cu pietre scumpe, purtată pe cap de suverani, de unii reprezentanți ai bisericii și, în reprezentările plastice, de anumite divinități; podoabă făcută din diverse materiale și purtată de femei pe frunte, la numite ocazii. [Pr.: -di-a-] [Var.: (înv.): diadém s. n.] – Din fr. diadème, lat. diadema. Vezi definitia »
BUZIȘOÁRĂ, buzișoare, s. f. Diminutiv al lui buză (1). – Buză + suf. -ișoară. Vezi definitia »
valvolínă s. f., g.-d. art. valvolínei; pl. valvolíne Vezi definitia »
rișcásă s. f. – (Trans.) Orez. Mag. rizskása (Gáldi, Dict., 154). Vezi definitia »