pod (póduri), s. n. – 1. Platformă de scîndură, planșeu. – 2. Punte. – 3. (Înv.) Drum pietruit cu scînduri, obișnuit în orașele rom. – 4. Cale, drum, șosea. – 5. Ponton. – 6. Tavan. – 7. Spațiu închis între acoperiș și plafonul casei. – 8. Pardoseală. – 9. Palma mîinii. – 10. Talpa plugului. – 11. Zăcătoare (la moară). – 12. Bucăți de pînză care se întind în calea cortegiului funerar, cu ideea de a ușura mortului trecerea pe puntea raiului. – Megl. pod. Sl. podŭ „platformă” (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 270; Conev 81; Spitzer, Mitt. Wien., 326), cf. bg., sb., cr., slov. pod „platformă de scînduri”, mag. pad „podul casei”. – Der. podar, s. m. (înv., încasator de podărit; paznic la pod; pontonier; Mold., măturător); podărit, s. n. (slujba pontonierului; taxă pe poduri); podeț, s. n. (podișcă); podi, vb. (a bate podea), din sl., bg. poditi; podeală (var. podea), sf. (dușumea, pardoseală, parchet); podeag, s. n. (platou, movilă, colină); podereu (var. podireu, poderei), s. n. (Trans., pod de șură); podină, s. f. (pardoseală, suport; scîndură; acoperiș; baza stogului), din sb. podina; podiș, s. m. (platou, movilă; punte de lemn); podișcă, s. f. (pod mic; ponton); podișor, s. n. (Trans., blidar, dulap); pondeală (Trans., var. Olt. pondilă), s. f. (pardoseală, sol), din podeală cu infix nazal sau contaminat cu podină. – Din rom. provine slov. podišiar (Candrea, Elemente, 402). Vezi definitia »

ATWOOD [ætud], George (1746-1807), fizician englez. Inventatorul unui dispozitiv (mașina lui A.) pentru studiul legilor dinamicii. Vezi definitia »

PTEROPÓD, -Ă I. adj. (despre unele animale) cu picioare proprii pentru înotat. II. s. n. pl. ordin de moluște gasteropode, din planctonul marin, mai ales în zona tropicală. (< fr. ptéropode/s/) Vezi definitia »

COMÓD, -Ă adj. 1. Ușor de întrebuințat; plăcut, confortabil. ♦ Liniștit, tihnit. 2. (Peior.; despre oameni) Care nu vrea să facă eforturi; leneș, indolent. [< fr. commode]. Vezi definitia »

BELGOROD, oraș în Federația Rusă (C.S.I.), în bazinul Donețk; 300 mii loc. (1989). Expl. de min. de fier în apropiere. Ind. prelucr. metalelor, a mat. de constr. (ciment, cărămizi) și alim. Muzeul dioramă „Bătălia de la Kursk”. Întemeiat în 1596, ca fortăreață. În al doilea război mondial, trupele sovietice conduse de mareșalul Konev, au nimicit un mare număr de unități inamice (3-25 aug. 1943), în apropiere de B., eliberînd Harkovul. Vezi definitia »