meșteșuguít, -ă, adj. (înv.) meșteșugit. Vezi definitia »

turtit, stors Vezi definitia »

PISCUÍT s. n. (Reg.) Faptul de a piscui. – V. piscui. Vezi definitia »

NEAUZÍT, -Ă, neauziți, -te, adj. (Despre sunete, zgomote etc.) Care nu se aude; imperceptibil. ♦ (Cu valoare de superlativ) De care nu s-a mai auzit; extraordinar, nemaiauzit, nemaipomenit. [Pr.: ne-a-] – Ne- + auzit. Vezi definitia »

ANTIMONÍT s. m. stibină. (< fr. antimonite) Vezi definitia »