ALIENÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de o boală mintală; nebun. [Pron. -li-e-. / < aliena, cf. fr. aliéné, lat. alienatus]. Vezi definitia »

PATENTÁT, -Ă adj. 1. care a obținut o patentă; brevetat. 2. (fig.; despre oameni și însușirile lor) notoriu, evident, patent². (< fr. patenté) Vezi definitia »

ANCHILOZÁT, -Ă, anchilozați, -te, adj. (Adesea fig.) Care suferă de anchiloză. – V. anchiloza. Vezi definitia »

SIMBRIÁT, -Ă, simbriați, -te, adj. (Înv., despre soldați și armate) Plătit cu soldă. – Din simbrie. Vezi definitia »

ABRUTIZÁT, -Ă, abrutizați, -te, adj. (Care a devenit) insensibil, care și-a pierdut însușirile morale, specific umane; insensibil, brutal. – V. abrutiza. Vezi definitia »