ghizlúc (-curi), s. n. – Costum bărbătesc. Tc. ǵuzlük (Șeineanu, II, 187). Vezi definitia »

ciurúc (ciurúcuri), s. n. – Deșeu, zdreanță, lucru sau om de nimic. Tc. çürük „putred, stricat” (Șeineanu, II, 139; Lokotsch 446), cf. bg., sb. čuruk. Vezi definitia »

ULÚC, uluce, s. n. 1. Jgheab făcut din scânduri ori scobit într-un trunchi de copac sau în piatră, din care se adapă vitele sau în care li se pune nutrețul. 2. Canal de lemn sau tablă pus de-a lungul streșinii caselor, pentru a aduna și a conduce spre burlane apa de pe acoperișuri. ♦ Canal, țeavă pentru captarea și scurgerea apei dintr-un izvor. 3. Jgheab de scânduri prin care curge apa pentru a pune în mișcare o moară; lăptoc, scoc (1). ♦ Jgheab prin care curge (la moară) făina măcinată. 4. Scobitură, șanț făcut de-a lungul unei piese de lemn, pentru a se putea îmbina cu altă piesă. – Din tc. oluk. Vezi definitia »

tuzlúc s.n. (înv.) apă sărată. Vezi definitia »

dusumea cu lamba si uluc piese din lemn avand grosimea de 25...48 mm, latimea de 10...160 cm si lungimea de 6 m, date la rindea pe o fata si profilate pe canturi cu lamba pe o parte si uluc pe alta; sunt destinate pardoselilor Vezi definitia »