COMANDAMÉNT s.n. 1. Autoritate, putere, organ de comandă (la o mare unitate); loc unde se găsește acest organ. 2. (Fig.) Sentință, precept, normă, regulă. 3. Comandament prealabil = act prin care creditorul, prin mijlocirea unui agent judecătoresc, începe executarea imobiliară, somând pe debitor să plătească datoria. [Cf. fr. commandement, it. comandamento]. Vezi definitia »

blunt, blunturi s. n. (tox.) 1. frunză de canabis legată cu sfoară și lăsată să se usuce. 2. țigară de canabis. Vezi definitia »

INCIDÉNT s.n. 1. Întâmplare neplăcută care survine într-o situație, în timpul unei activități. ◊ Incident de frontieră = ciocnire armată între formații grănicerești care aparțin la două state limitrofe. ♦ Greutate, dificultate. 2. Obiecție, contestație accesorie la cauza principală a unui proces. [< fr. incident]. Vezi definitia »

TONIFIÁNT, -Ă adj. (și fig.) care tonifică; tonic (II). (< fr. tonifiant) Vezi definitia »

RECALCITRÁNT, -Ă adj. Încăpățânat, îndărătnic, nesupus, refractar. [< fr. récalcitrant]. Vezi definitia »