ACOLÍT, -Ă, acoliți, -te, subst. 1. S. m. și f. Persoană care urmează, care ajută pe cineva (într-o acțiune, într-un domeniu de activitate). ♦ Părtaș, complice la o uneltire (criminală). 2. S. m. Slujitor de rang inferior din clerul catolic, având atribuții legate de cult. – Din fr. acolyte. Vezi definitia »

NEȘLEFUÍT adj. v. RUSTIC. De la țară, ca la țară, imitând anumite aspecte ale vieții de țară; câmpenesc. ♦ Cu suprafață brută, nefinisată. ♦ Fig. Necioplit, grosolan, neșlefuit. [DEX '98] Vezi definitia »

ISCUSÍT, -Ă, iscusiți, -te, adj. 1. Îndemânatic, dibaci, abil, ingenios, priceput; învățat. 2. Făcut cu pricepere, cu măiestrie, cu artă. – V. iscusi. Vezi definitia »

ZBURĂTĂCÍT, -Ă, zburătăciți, -te, adj. (Regional; despre pui; p. ext. despre copii) Crescut mare; mărișor. – V. zburătăci. Vezi definitia »

-LÍT¹ elem. „care se află în soluție, solubil”. (< fr. -lyte, -lytique, cf. gr. lytos) Vezi definitia »