PULSIÚNE s. f. 1. (psih.) modalitate dinamică din impulsuri prin care se activează organismul în vederea atingerii unui anumit scop. ◊ (psihan.) element dinamic al activității psihice inconștiente, latura energetică a instinctului; instinct (1). 2. senzație de tracțiune într-o parte, care apare în unele boli, perturbând echilibrul. (< fr. pulsion) Vezi definitia »

REGRESIÚNE, regresiuni, s. f. 1. (De obicei determinat prin „a mării” sau „marină”) Proces de retragere a apelor mării de pe unele suprafețe continentale, provocat de ridicarea uscatului prin mișcările lente ale blocurilor continentale sau de scăderea nivelului general oceanic. ♦ (Înv.) Regres. ♦ (Ec. pol.) Trecere de la stadii mai înalte de dezvoltare la stadii mai înapoiate. 2. (Lingv.) Reducerea extensiunii geografice a unui fenomen fonetic, morfologic etc. [Pr.: -si-u-] – Din fr. régression. Vezi definitia »

LEVITAȚIÚNE s. f. v. levitație. Vezi definitia »

CONSUMPȚIÚNE s. f. v. consumpție. Vezi definitia »

BRETAGNE [bretáñ] 1. Pen. în NV Franței, cuprinsă între Oc. Atlantic și M. Mînecii; c. 24 mii km². Țărm jos fragmentat de golfuri de tip rias. Relief hercinic (Masivul Armorican). Climă umedă oceanică. Străbătută de canalul Brest. Pr. porturi: Brest și Nantes. 2. Prov. istorică în pen. cu același nume. Oraș pr.: Rennes. Grîu, creșterea bovinelor. Pescuit. Turism. Vezi definitia »