șturuí, șturuiésc, vb. IV (reg.) 1. a lucra excesiv. 2. a strânge în clește. Vezi definitia »

poznuí, poznuiésc, vb. IV (reg.) 1. a calomnia, a bârfi, a ponegri. 2. a pizmui, a invidia. Vezi definitia »

ÎNLĂNȚUÍ, înlắnțui, vb. IV. Tranz. 1. A pune, a lega în lanțuri; a încătușa. 2. A cuprinde pe cineva (cu brațele). – V. îmbrățișa. 3. Fig. A captiva, a subjuga, a încânta, a fermeca. 4. A așeza în rând, a lega unul de altul, a coordona, a împreuna (în mod logic). ♦ Refl. A urma unul după altul (în șir neîntrerupt). [Prez. ind. și: înlănțuiesc] – În + lanț + suf. -ui (după fr. enchaîner). Vezi definitia »

huluí, pers. 3 sg. huluiéște, vb. IV refl. (reg.) a se dărâma, a se nărui. Vezi definitia »

MITUÍ, mituiesc, vb. IV. Tranz. A da cuiva mită. – Mită + suf. -ui. Vezi definitia »