TIOFÉN s.n. (Chim.) Substanță organică, cu însușiri asemănătoare benzenului, care se găsește în gudroanele de la distilarea cărbunilor de pământ. [< fr. thiophène, it. tiofene]. Vezi definitia »

TUBICÉN s. m. (ant.) cântăreț din trâmbiță; trâmbițaș. (< lat. tubicen) Vezi definitia »

chimén s. m. – Plantă cu semințe aromatice întrebuințate în medicină, bucătărie etc. (Carum Carvi). – Mr. chimin. Gr. ϰύμινον, în parte prin intermediul sl. kjominŭ, kiminŭ (cf. bg. kimén, v. rus. kiminŭ, mag. kömény, cf. Vasmer, Gr., 77). Din același cuvînt gr. provine tc. kimion, de unde rom. chimion, s. m. (chimen, Cuminum Cyminum), cf. bg. kimion (Șeineanu, II, 112; Meyer 226). – Der. chimioniu, adj. (verde închis). Vezi definitia »

ALGOGÉN, -Ă adj. care provoacă durere. (< fr. alogogène) Vezi definitia »

BENZILIDÉN s.m. Compus chimic. Vezi definitia »