CRANIOTÓM, craniotome, s. n. Instrument chirurgical cu ajutorul căruia se sparg oasele craniului la făt atunci când acesta nu poate fi expulzat. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. craniotome. Vezi definitia »

ATÓM s.m. 1. Cea mai mică parte a unui element chimic, care păstrează proprietățile fizico-chimice ale acestuia, posedând o structură caracteristică complexă. 2. (În concepția materialist-mecanicistă) Particulă materială infinit de mică, indivizibilă, eternă, considerată a fi ultimul element constitutiv al corpurilor. [< fr. atome, it. atomo < lat. atomus, gr. atomos – indivizibil]. Vezi definitia »

CHERATÓM s. n. denumire generică pentru cheratodermii. (< fr. kératome) Vezi definitia »

SIMPTÓM, simptome, s. n. Manifestare, tulburare funcțională sau senzație anormală resimțite de o ființă și care pot indica prezența unei boli. ♦ Fig. Semn, indiciu al unei stări anormale, individuale sau sociale. [Pl. și: simptoame] – Din fr. symptôme. Vezi definitia »

CROM²(O)-/ CROMAT(O)-, -CRÓM, -CROMAZÍE, -CROMÍE elem. „culoare”. (< fr. chrom/o/-, chromat/o/-, -chrome, -chromasie, -chromie, cf. gr. khroma) Vezi definitia »