DEFINÍȚIE s.f. 1. Operație logică prin care se arată conținutul unei noțiuni, enunțându-se notele ei esențiale sau adesea indicându-se genul proxim și diferența specifică; propoziție prin care se exprimă această determinare. ◊ Prin definiție = prin însăși natura lucrurilor. 2. Procedeu conceptual servind la introducerea unui simbol nou într-un limbaj formalizat sau la specificarea semnificației unei expresii. [Gen. -iei, var. definițiune s.f. / cf. fr. définition, it. definizione, lat. definitio]. Vezi definitia »

FOTOBACTÉRIE sf. bacterie fosforescentă. (< fr. photobactérie) Vezi definitia »

ALOGAMÍE s.f. (Biol.) Fecundare în care gameții masculi aparțin altor indivizi decât cei femeli. [Gen. -iei. / cf. fr. allogamie, germ. Allogamie < gr. allos – altul, gamos – căsătorie]. Vezi definitia »

CONFIGURÁȚIE, configurații, s. f. Formă exterioară a unui lucru; înfățișare. ♦ Totalitatea relațiilor dintre părțile unui sistem sau dintre mai multe sisteme de aceeași categorie. – Din fr. configuration, lat. configuratio. Vezi definitia »

PLANÁȚIE s.f. (Geol.) Proces de netezire a regiunilor înalte și accidentate ale scoarței terestre, datorită factorilor modificatori externi. [< engl. planation]. Vezi definitia »