ialovăț, ialovéți, s.m. (reg.) ienupăr. Vezi definitia »

ȘOIMÚȚ, șoimuți, s. m. Șoimuleț. – Din șoim + suf. -uț. Vezi definitia »

BAIȚ, baițuri, s. n. Substanță de diverse compoziții, folosită la prelucrarea unor materii prime, la colorarea lemnului, la fixarea coloranților pe fibrele textile, la pregătirea pieilor pentru tăbăcire etc. – Germ. Beize. Vezi definitia »

ștolț¹, ștolți, s.m. (reg.) om mândru, fudul. Vezi definitia »

ȘPIȚ s.n. 1. (Poligr.) Linie simplă sau înflorată, ornament etc. așezat la sfârșitul unui articol, al unui capitol etc. 2. Unealtă formată dintr-o bară de oțel ascuțită, care servește la prelucrarea pietrei de construcție, la spargerea betoanelor. 3. (Fam.) Vârf ascuțit al unui obiect. 4. Țigaret scurt. [Pl. -țuri. / < germ. Spitze]. Vezi definitia »