PERCAÍNĂ s.f. Pulbere albă cristalină, inodoră, solubilă în apă și cu o puternică acțiune anestezică locală. [Pron. -ca-i-. / < fr. percaïne]. Vezi definitia »

ARAHNOÍDĂ s.f. (Biol.) Membrană care constituie unul dintre cele trei învelișuri ale encefalului și măduvei spinării. [Pron. -no-i-, pl. -de. / < fr. arachnoïde, cf. gr. arachne – păianjen, eidos – asemănare]. Vezi definitia »

TENDÍNȚĂ s. f. 1. dispoziție firească pentru ceva; înclinare, aplecare; năzuință. 2. reflectare în opera de artă a concepției despre lume a autorului, a atitudinii lui față de realitatea prezentată. 3. forța care face ca un corp să se miște într-o anumită direcție; direcția pe care o are un corp în mișcare. 4. (p. ext.) orientare, direcție. (< fr. tendance) Vezi definitia »

SOLVÉNȚĂ s. f. solvabilitate. (< germ. Solvenz) Vezi definitia »

ZÉUGMĂ, zeugme, s. f. Figură de stil prin care se unesc gramatical două sau mai multe substantive cu un verb sau cu un adjectiv care, logic, nu se referă decât la unul dintre cele două substantive. – Din fr. zeugma. Vezi definitia »