APÓD, -Ă I. adj. (despre animale) lipsit de picioare. II. s. n. pl. nume dat unor animale fără lipsa membrelor și forma alungită (holoturii, pești osoși, amfibieni). (< fr. apode/s/) Vezi definitia »

ANÓD, anozi, s. m. Electrod pozitiv al unei pile electrice, al unui aparat de electroliză etc. – Fr. anode (< gr.). Vezi definitia »

IOD¹ s.n. Element chimic solid din grupa halogenilor, negru-violet, foarte volatil și ușor solubil în alcool. ◊ Tinctură de iod = soluție de iod în alcool, folosită ca antiseptic și ca dezinfectant extern. [Pron. iod. / < fr. iode]. Vezi definitia »

NEVÓD s. n. v. năvod. Vezi definitia »

APRÓD, aprozi, s. m. 1. Dregător al curții domnești în Moldova și Țara Românească, cu atribuții (administrative, fiscale, juridice) variate. 2. Fecior de boier care slujea la curtea domnească. 3. Slujbaș care păzea sălile și introducea publicul în unele instituții. – Din magh. apród „paj, ucenic”. Vezi definitia »