Definita cuvantului linie
LÍNIE s.f. 1. Figură continuă cu o singură dimensiune, descrisă de un punct prin deplasare sau obținută prin intersecția a două suprafețe. 2. Trăsătură imaginară care arată o direcție dată, o limită etc. 3. Descendență, filiație. 4. Sistem de fortificații. ◊ Navă de linie v. navă. ♦ Șirul luptătorilor într-o bătălie; șir de tranșee; direcția generală a pozițiilor trupelor. 5. Cele două șine paralele pe care merge trenul; totalitatea instalațiilor unei căi ferate. 6. Legătură aeriană sau maritimă între două puncte. ♦ Legătură de telecomunicații între două puncte. 7. (La pl.) Trăsăturile caracteristice ale unui obiect, ale feței cuiva; contur, profil. ♦ Ținută. 8. (Fig.) Orientare; direcție. 9. (Poligr.) Rând într-o pagină. ♦ Placă subțire de metal cu care se imprimă liniile sau se distanțează rândurile. 10. Riglă. 11. (Mar.) Ecuator. [Pron. -ni-e, gen. -iei. / < lat., it. linea, cf. germ. Linie].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu linie
DENTÍȚIE, dentiții, s. f. Totalitatea dinților mamiferelor, caracteristică, după structură și număr, unui tip de regim alimentar. Dentiție de carnivor. ♦ Proces de formare și de apariție a dinților la copii și la puii animalelor mamifere. Dentiție întârziată. ◊ Dentiție de lapte = dentiție formata din 20 de dinți, care apare, la copii, între 6 luni și 3 am. Dentiție definitivă = dentiție formată din 8 incisivi, 4 canini, 4 premolari și 16 molari, care apare începând de la 6-7 ani. ♦ Modul în care sunt așezați dinții. [Var.: dentițiúne s. f.] – Din fr. dentition, lat. dentitio, -onis. Vezi definitia »
ANOSMÍE s.f. (Biol.) Pierdere patologică totală a simțului mirosului. [Gen. -iei. / < fr. anosmie, cf. gr. an – fără, osme – miros]. Vezi definitia »
cuculéie s.f. pl. (reg.) înălțimi. Vezi definitia »
PSIHOSOCIOLOGÍE s. f. Studiul psihologic al fenomenelor sociale. [Pr.: -ci-o-] – Din fr. psychosociologie. Vezi definitia »
NOMOGRAFÍE s.f. 1. Tratat despre legi. ♦ Știință a legilor. 2. Ramură a matematicii care studiază construirea și folosirea practică a nomogramelor. [Gen. -iei. / < fr. nomographie, cf. gr. nomos – lege, graphein – a scrie]. Vezi definitia »