gheb (-buri), s. n. – 1. Cocoașă. – 2. Specie de ciuperci comestibile (Agaricus melleus). – Var. ghib, gheabă. Lat. *glibba, probabil în loc de *gibbla ‹ *gibbula, cuvînt folosit de Vegecio (Battisti, III, 1837; cf. Pușcariu 708; DAR; REW 3754); cf. cat. gep, sp. giba, chepa, port. geba. Der. din sl. gǫba „burete”, cf. bg. găba „ciupercă” (Cihac, II, 502; Conev 42), nu este posibilă din punct de vedere fonetic. Graur, BL, V, 62, pune sub semnul întrebării der. din lat., fără motive suficiente. – Der. ghebos, adj. (cocoșat); gheboși (var. (în)gheboșa), vb. (a cocoșa; a îndoi, a încovoia); înghebeji, vb. (Olt., a goni, a hăitui). – Din rom. provine mag. göb „cocoașă” (Edelspacher 13; Candrea, Elemente, 408). Vezi definitia »

CUBÉB s.m. Arbust asemănător cu piperul, care crește în Java și Kalimantan (Borneo) și din ale cărui fructe se extrag substanțe folosite în cosmetică și farmacologie. [< fr. cubèbe]. Vezi definitia »

BREB, brebi, s. m. (Înv.) Animal rozător înrudit cu castorul, care trăia odinioară și în țara noastră (Castor fiber). – Slav (v. sl. bebrŭ). Vezi definitia »

CUBÉB, cubebi, s. m. Arbust exotic asemănător cu piperul, din ale cărui fructe se extrag substanțe folosite în cosmetică și în farmacologie (Piper cubeta). – Din fr. cubèbe. Vezi definitia »

întreabă-mă ca să te-ntreb expr. (glum.) nu știu. Vezi definitia »