OPISTODÓM, opistodomuri, s. n. (Arhit.) Partea din spate a unui templu grecesc unde se păstrau obiectele de cult și tezaurul. – Din fr. opisthodome. Vezi definitia »

FLEBOTÓM I. s. m. țânțar din regiunile mediteraneene sau tropicale, care poate transmite omului diverse boli infecțioase. II. s. n. lanțetă folosită în flebotomie. (< fr. phlébotome) Vezi definitia »

HIDRADENÓM s.n. (Med.) Adenom sudoripar. [Pl. -oame. / < fr. hidradénome, cf. gr. hidros – sudoare, aden – glandă]. Vezi definitia »

PROTOCROMOZÓM s. m. granulație cromotofilă formată în cursul mitozei la bazidiomicete. (< fr. protochromosome) Vezi definitia »

HEMATÓM s. n. aglomerare de sânge închistat într-o cavitate naturală sau sub piele, de o hemoragie. (< fr. hématome) Vezi definitia »