VALÍZĂ s. f. geamantan (mic). ♦ a-și face ă = a se pregăti de plecare, (p. ext.) a părăsi un loc; ~ diplomatică = geantă cu care se transportă acte diplomatice, care nu se controlează la vamă. (< fr. valise) Vezi definitia »

cojáncă, cojénce, s.f. (reg.) nevasta cojanului (a țăranului muntean de la câmpie). Vezi definitia »

cramúră s.n. (reg.) văicăreală, larmă, huiet, crâșcare, hărmălaie, gălăgie. Vezi definitia »

angelícă / anghelícă s. f., g.-d. art. angelícii / anghelícii Vezi definitia »

ghíndă (ghínde), s. f. – 1. Fructul stejarului. – 2. Treflă, la jocul de cărți. – Mr., megl. gl’indă, istr. gl’inde. Lat. *glanda, de la glans, cu schimbare de decl. (Pușcariu 714; Candrea-Dens., 740; REW 3778; DAR), cf. alb. ljënde (Philippide, II, 643). Este de asemenea posibil să se plece direct de la glandem, cf. var. înv. și dial. ghinde. Der. ghindar, s. m. (stejar; cioară-de-cîmp; Garrulus glandarius), pe care Pușcariu 716, Candrea-Dens., 741 și REW 3774 îl derivă direct din lat. glandārius; ghindos, adj. (plin de ghindă); ghindoc, adj. (persoană bondoacă), cf. bondoc. – Cf. ghindură. Vezi definitia »