OROLÓGIU s.n. Ceas de dimensiuni mari așezat de obicei pe o clădire mare. ♦ (Liv.) Ceas. [Pron. -giu. / < fr. horloge, it. orologio, cf. gr. hora – oră, lego – spun]. Vezi definitia »

pléhiu s.n. (reg.) vătrai. Vezi definitia »

ARĂTÓRIU, -IE, arătorii, adj. (Înv., despre unelte) Care servește la arat sau la alte munci agricole. – După fr. aratoire. Vezi definitia »

tîrzíu adv. – 1. După momentul potrivit sau așteptat. – 2. (Adj.) Tomnatic, maturizat după termenul obișnuit. – 3. Greoi, încet, domol, lent. – Mr. trădziu. Lat. tardĭvus (Densusianu, Hlr., 163; Pușcariu 1741; REW 8596), cf. it. tardivo, logud., prov., cat. cardiu, fr. tardif, sp., port. tardio. – Der. tîrzielnic, adj. (tîrziu); întîrzia, vb. (a rămîne în urmă, a nu fi la timp). Vezi definitia »

mumbaiegíu (înv.) s. m., art. mumbaiegíul; pl. mumbaiegíi, art. mumbaiegíii (-gi-ii) Vezi definitia »