TURCOLOGÍE s. f. Disciplină care studiază limba, cultura și civilizația turcă. – Din germ. Turkologie. Vezi definitia »

IZOMERÍE s. f. Proprietate a unor substanțe cu aceeași compoziție chimică de a avea însușiri diferite, datorită modului diferit de așezare a atomilor în moleculă. – Din fr. isomérie. Vezi definitia »

LEUCOTRICHÍE s. f. decolorare congenitală a părului. (< fr. leucotrichie) Vezi definitia »

ONOMASIOLOGÍE s. f. Ramură a lingvisticii care studiază mijloacele folosite de una sau de mai multe limbi pentru a exprima o anumită noțiune. [Pr.: -si-o-] – Din germ. Onomasiologie. Vezi definitia »

acianopsíe (-ci-a-nop- / -an-op-) s. f., art. acianopsía, g.-d. acianopsíi, art. acianopsiéi Vezi definitia »