CULMINÁȚIE s. f. 1. trecere a unui astru la meridianul unui loc. ♦ punct de ~ = punctul cel mai înalt deasupra orizontului atins de un astru pe bolta cerească. 2. punct culminant. (< fr. culmination) Vezi definitia »

HIPOLUTEINEMÍE s. f. prezență în cantitate insuficientă a hormonului luteinic în sânge. (< fr. hypolutéinémie) Vezi definitia »

CONSIGNÁȚIE s.f. Depunere pentru păstrare, garanție sau vânzare; consemnare, consemnațiune. ♦ (Concr.) Magazin de stat unde se depun spre vânzare diferite obiecte de către particulari. [Gen. -iei. / cf. fr. consignation]. Vezi definitia »

TACHINĂRÍE, tachinării, s. f. Faptul de a tachina; vorbă cu care cineva tachinează. – Din fr. taquinerie. Vezi definitia »

ARHIERÍE, arhierii, s. f. 1. Rangul de arhiereu; arhipăstorie. 2. Eparhie condusă de un arhiereu. 3. Reședință a unui arhiereu. [Pr.: -hi-e-] – Din ngr. arhiería. Vezi definitia »