póznă (pózne), s. f. – 1. Boroboață, trăsnaie. – 2. Belea, bucluc. Origine incertă. Pare legat de sl. poznanije „cunoștință”, dar evoluția semantică nu este clară. Alte explicații nu sînt mai bune: din sl. posmechŭ „rîs” (Cihac, II, 289); din germ. Posen „glume” (Tiktin; Scriban). – Der. poznaș, adj. (hazliu, glumeț; ștrengar; rar, ciudat; primejdios, periculos). Rut. pozna provine din rom. Vezi definitia »

MĂNĂSTIOÁRĂ, mănăstioare, s. f. Diminutiv al lui mănăstire. [Pr.: -sti-oa-. – Var.: mânăstioáră s. f.] – Mănăstire + suf. -oară. Vezi definitia »

STIBÍNĂ, stibine, s. f. Sulfură naturală de stibiu, cristalizată în sistemul rombic. – Din fr. stibine, germ. Stibin. Vezi definitia »

METRÉZĂ s. f. instrument pentru măsurarea lungimii filmelor și a benzilor de magnetofon. (< fr. métreuse) Vezi definitia »

strânsoaícă, strânsoaíce, s.f. (reg.) ființă imaginară care ar provoca strânsul (îndoirea, împăturirea, plierea țesăturilor, hârtiei, hainelor). Vezi definitia »