Definita cuvantului locotenent
LOCOTENÉNT s.m. 1. Locțiitor. ♦ Comandant ajutor al unei mari unități din armata Romei antice. 2. Grad militar imediat superior gradului de sublocotenent; ofițer care are acest grad. ◊ Locotenent-major = grad de ofițer imediat superior locotenentului; locotenent-colonel = grad de ofițer imediat superior maiorului; (în trecut) locotenent-comandor = grad de ofițer din aviație sau marină, echivalent cu acela de maior din armata de uscat; cel care purta acest grad. [Cf. it. luogotenente, fr. lieutenant, lat. locum tenens].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu locotenent
VĂRSĂMÂ'NT s. n. depunere a unei sume de bani la o instituție financiară. ◊ plată a unei sume de bani; suma de bani plătită. (după fr. versement) Vezi definitia »
-VALÉNT elem. „care valorează”, „valență”. (< fr. -valent, cf. lat. valens) Vezi definitia »
DECRESCÉNT, -Ă adj. v. descrescent. Vezi definitia »
CONIVÉNT, -Ă, conivenți, -te adj. (Despre frunze) 1. Îndoit înăuntru. 2. Care tinde să se împreuneze. – Din fr. connivent. Vezi definitia »
REPÉNT, -Ă adj. (despre tulpini) care se târăște pe pământ, dând naștere din loc în loc la rădăcini; târâtor. (< lat. repens) Vezi definitia »