LĂDÚȚĂ, lăduțe, s. f. (Rar) Lădiță. – Ladă + suf. -uță. Vezi definitia »

dédină (-ni), s. f. – (Înv., și Bucov.) Uzanță, obicei. Sl. dĕdina (Tiktin), cf. datină. Vezi definitia »

MIELOGRÁMĂ s.f. Formulă a componentelor celulare din măduva hematopoietică. [Pron. mi-e-. / < fr. myélogramme, cf. gr. myelos – măduvă, gramma – scriere]. Vezi definitia »

CÁSCĂ s.f. 1. Acoperământ de cap din oțel, mai rar din piele etc., căptușit pe dinăuntru, pe care îl poartă militarii în luptă pentru a le apăra capul. ♦ Acoperământ de cap folosit de sportivi (automobiliști, motocicliști etc.) sau de muncitori (mineri, sondori etc.) pentru protejarea capului în timpul competițiilor sau al lucrului. 2. Dispozitiv metalic în formă de căciulă, servind la uscatul părului. 3. Dispozitiv compus din unul sau două receptoare mici care se pot așeza la urechi cu ajutorul unui suport, folosit la ascultarea unor transmisiuni radiofonice etc. [Pl. căști. / < fr. casque, cf. sp. casco]. Vezi definitia »

EVIDÉNȚĂ s. f. 1. faptul de a fi evident, caracterul a ceea ce este evident. ♦ a scoate în ~ = a reliefa, a sublinia. 2. înregistrare a fenomenelor, bunurilor, persoanelor etc. (< fr. évidence, lat. evidentia, it. evidenza) Vezi definitia »