IHTIODÓNT s. n. dinte fosil de pește. (< fr. ichtyodonte) Vezi definitia »

SIBILÁNT, -Ă, sibilante, adj. (În sintagmele) Consoană sibilantă sau sunet sibilant (și substantivat, f.) = consoană articulată prin apropierea vârfului limbii de alveola superioară; consoană șuierătoare sau siflantă. – Din fr. sibilant. Vezi definitia »

INTERMITÉNT, -Ă, intermitenți, -te, adj. Care încetează și reîncepe la anumite intervale, care acționează cu întreruperi; discontinuu. ♦ (Adverbial) Din când în când, la anumite intervale. – Din fr. intermittent, lat. intermittens, -ntis. Vezi definitia »

ASFIXIÁNT, -Ă, asfixianți, -te, adj. Care provoacă asfixie; înnăbușitor, sufocant. [Pr.: -xi-ant] – Fr. asphyxiant. Vezi definitia »

DELIRÁNT, -Ă, deliranți, -te, adj. Care este în stare de delir, ca de delir. ♦ Fig. Care se manifestă într-o formă asemănătoare delirului; excesiv, exaltat, frenetic. – Din fr. délirant. Vezi definitia »