RADIOTELEMECÁNICĂ s. f. Ramură a telemecanicii care folosește undele radio pentru emiterea și recepționarea comenzilor. [Pr.: -di-o-] – Radio¹- + telemecanică. Vezi definitia »

EXTRASÍSTOLĂ s.f. (Med.) Contracție suplimentară a inimii, care survine între contracțiile normale, producând o durere ușoară. [< fr. extra-systole, cf. lat. extra – în afară, systole – contracție]. Vezi definitia »

BACHELÍTĂ (‹ fr., germ.; {s} Baekeland) s. f. Rășină fenolică sintetică, obținută prin condensarea fenolului cu aldehida formică folosită ca material electroizolant și la fabricarea unor obiecte de uz industrial și casnic. A. a fost obținută în 1906 de chimistul belgian L. Baekeland. V. fenoplaste. Vezi definitia »

NÓVĂ, nove, s. f. Stea variabilă a cărei strălucire crește puternic și relativ brusc, pentru a reveni apoi treptat la strălucirea inițială. – Din fr. nova. Vezi definitia »

garagață, garagațe s. f. vociferare, ceartă, scandal. Vezi definitia »