bélic (bélică), adj. – Războinic, amenințător. It. bellico (sec. XIX). Der. sînt împrumuturi neol.: antebelic, adj.; postbelic, adj.; belicos, adj. Vezi definitia »

STEREOSPECÍFIC, -Ă adj. (despre catalizatori) care permite formarea de polimeri cu structură regulată în spațiu. ◊ (despre enzime) care dirijează reacția catalizată de enzime spre formarea numai a unuia dintre stereoizomerii posibili. (< fr. stéréospécifique) Vezi definitia »

OHÁBNIC, -Ă, ohabnici, -ce, adj. (Înv. și pop.; despre proprietate) 1. Care nu poate fi înstrăinat; inalienabil, de veci; scutit de impozite și de prestații. 2. (Despre proprietari) Care stăpânește o moșie ohabnică (1). (Despre robi, slugi etc.) Legat pe viață de ohabă (1). [Var.: ohávnic, -ă adj.] – Din sl. ohabĩnŭ. Vezi definitia »

GRANÍTIC, -Ă, granitici, -ce, adj. Care este format din granit, care are înfățișarea (și tăria) granitului. – Din fr. granitique. Vezi definitia »

ANTIRĂZBÓINIC, -Ă adj. Împotriva războiului. [< anti- + războinic]. Vezi definitia »