ROȘÁTIC, -Ă adj. v. roșiatic. Vezi definitia »

AXIOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la axiologie. [< fr. axiologique]. Vezi definitia »

AVIÁTIC, -Ă I. adj. referitor la aviație. II. s. f. tehnica zborului. (< germ. aviatisch, /II/ Aviatik) Vezi definitia »

TRÓPIC¹ I. s. n. fiecare dintre cele două paralele de pe globul terestru la latitudinea de 2³ș2⁷', nord (T ŭl Cancerului sau al Racului) și sud (T ŭl Capriconului). ◊ (pl.) zonă, regiune situată în jurul celor două tropice. II. adj. an ~ = interval de timp între două treceri consecutive ale Soarelui prin același punct al ecuatorului. (< fr. tropique, lat. tropicus) Vezi definitia »

STÁTIC, -Ă, statici, -ce, adj., s. f. I. Adj. 1. (Mec.) Care se referă la echilibrul forțelor, la starea de nemișcare a corpurilor. ◊ Electricitate statică = sarcină electrică invariabilă a unui corp în care nu se dezvoltă căldura, din cauza stării sale electrice. Încercare statică = încercare mecanică la care forța exterioară se aplică încet, progresiv, uniform și în același sens. Presiune statică = presiune interioară a unui fluid care curge, indicată de un instrument de măsură care se mișcă cu aceeași viteză ca și fluidul. 2. Care nu se mișcă, nu se schimbă, nu se dezvoltă; imuabil, fix; lipsit de dinamism. 3. (Fiziol.; în sintagma) Simț static = simț care orientează asupra poziției corpului și a părților lui în repaus, datorită impresiilor care vin de la mușchi, tendoane și articulații. II. S. f. Ramură a mecanicii care studiază sistemele de forțe pentru stabilirea condițiilor de echilibru ale unui corp aflat în stare de repaus sau de mișcare. ◊ Statica lichidelor = hidrostatică. Statica gazelor = aerostatică. Statica grafică = capitol al staticii care se ocupă de rezolvarea pe cale grafică a problemelor. Statica construcțiilor = disciplină care studiază metodele de calcul pentru determinarea eforturilor și a deformațiilor sistemelor de bare. – Din fr. statique. Vezi definitia »