Definita cuvantului borcan
borcán (borcáne), s. n. – Vas cilindric pentru păstrarea conservelor etc. Mag. borkancsó, de la bor „vin” și kancsó „cană” (› rom. canceu), cf. Cihac, II, 484. DAR se referă la bg. burkan, care, după Capidan, Raporturile, 221, provine din rom. – Der. borcăna, vb. (a îngroșa, a se umfla un membru sau organ); borcănos, adj. (umflat).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu borcan
PRECAMBRIÁN s.n., adj. Algonkian; antecambrian. [Pron. -bri-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. précambrien, cf. lat. prae – înainte + cambrian]. Vezi definitia »
GALOMÁN, -Ă, galomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care admiră fără rezerve (și adesea fără spirit critic) tot ceea ce aparține francezilor sau vine de la ei. – Din fr. gallomane. Vezi definitia »
MEDITERANEÁN, -Ă I. adj. referitor la Marea Mediterană. ◊ climă mediteraneană – climă temperată, cu ierni blânde, caracteristică regiunilor din jurul Mediteranei. II. s.n. 1. neogen. 2. ansamblu de etaje ale miocenului. (< fr. méditerranéen) Vezi definitia »
CASTELÁN, -Ă s.m. și f. Proprietar, stăpân al unui castel; locuitor al unui castel. ♦ Îngrijitor, administrator al unui castel. [Cf. lat. castellanus, it. castellano]. Vezi definitia »
AURIGNACIÁN (‹ localit. Aurignac, Franța) s. n. 1. Perioadă a Paleoliticului superior corespunzătoare bazei Postglaciarului (Pleistocen), caracterizată prin Homo sapiens fossilis și faună de climă rece cu Elephas primigenius, Cervus etc. 2. Cultură aparținînd Paleoliticului, în care au fost descoperite resturi arheologice. Vezi definitia »