BILINGVÍSM s. n. situație a unui vorbitor bilingv. (< fr. bilinguisme) Vezi definitia »

CONFUCIANÍSM s. n. doctrină filozofică și social-politică a lui Confucius și a adepților săi, devenită apoi doctrină religioasă, care susținea că problema conducerii armonioase a societății și a statului este condiționată de perfecționarea propriei personalități. (< fr. confucianisme) Vezi definitia »

ATEÍSM, s.n. Lipsa credinței în existența unei, sau mai multor ființe supranaturale, superioare omului. – Din fr. athéisme. Vezi definitia »

TACTÍSM s. n. reacție a organismelor vii la excitanții externi; taxie. (< fr. tactisme) Vezi definitia »

RECONSTRUCȚIONÍSM s.n. Orientare în pedagogia americană, care susține că, în noile condiții de după război, principalul scop al educației ar fi să indice căile pe care s-ar putea reconstrui societatea, cultura în spirit cu adevărat democratic. [Pron. -ți-o-. / < reconstrucție + -ism]. Vezi definitia »