ATRIBÚT s.n. 1. Însușire esențială proprie unui obiect, unui fenomen etc. ♦ Semn distinctiv, simbol. 2. Parte secundară de propoziție, care determină un substantiv sau un substitut al acestuia. [< lat.sc. attributum, cf. fr. attribut]. Vezi definitia »

PROCUSÚT adj. v. procoase. [DAR] Vezi definitia »

CNÓCAUT, cnocauturi, s, n. Scoaterea din luptă a boxerului care, în urma unei lovituri primite din partea adversarului, nu poate relua lupta în decurs de zece secunde. [Prescurtat: k.o.] – Din fr., engl. knock-out. Vezi definitia »

COMPÚT, computuri, s. n. Calcul al timpului, făcut pentru a fixa data Paștilor și pentru a socoti calendarul bisericesc. – Din fr. comput. Vezi definitia »

SPELEONAÚT, -Ă s. m. f. explorator care face experiențe științifice prin rămânerea prelungită în grotele subterane. (< fr. spéléonaute) Vezi definitia »