Definita cuvantului magnetism
MAGNETÍSM s.n. Proprietate a unor corpuri de a atrage fierul. ◊ Magnetism terestru = totalitatea fenomenelor magnetice cauzate de Pământ; magnetism animal = pretins fluid care ar lucra asupra simțurilor și imaginației, producând diferite fenomene. ♦ Capitol al fizicii care studiază proprietățile magnetice ale materiei. [Cf. fr. magnétisme, germ. Magnetismus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu magnetism
DELTAPLANORÍSM s. n. deltaplanism. (< delta + planorism) Vezi definitia »
MULTILINGVÍSM s.n. (Rar) Caracterul a ceea ce este multilingv. V. polilingvism. [Cf. fr. multilinguisme]. Vezi definitia »
NEOMORFÍSM s. n. (biol.) apariție a unor noi formații care modifică forma vechiului organ. (< fr. néomorphisme) Vezi definitia »
PANSEXUALÍSM s. n. concepție de sorginte freudiană care exagerează rolul instinctului sexual în viața psihică. (< fr. pansexualisme) Vezi definitia »
ALEGORÍSM s. n. exprimare prin alegorii. (< fr. allégorisme) Vezi definitia »