Definita cuvantului magnetism
MAGNETÍSM s.n. Proprietate a unor corpuri de a atrage fierul. ◊ Magnetism terestru = totalitatea fenomenelor magnetice cauzate de Pământ; magnetism animal = pretins fluid care ar lucra asupra simțurilor și imaginației, producând diferite fenomene. ♦ Capitol al fizicii care studiază proprietățile magnetice ale materiei. [Cf. fr. magnétisme, germ. Magnetismus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu magnetism
HAȘIȘÍSM s. n. intoxicație acută cu hașiș. (< fr. hachischisme) Vezi definitia »
TABUÍSM s. n. Sistem de interdicții magice și mitologice bazat pe tabuuri. – Tabu + suf. -ism. Vezi definitia »
s.m. ciopîrțire; tăiere în bucăți; sfîșiere. (< fr. déchiquetage) Vezi definitia »
CASCADORÍSM, cascadorisme, s. n. (Rar) Faptă de cascador. – Cascador + suf. -ism. Vezi definitia »
CONDIȚIONALÍSM s.n. Tendința greșită de a identifica și înlocui cauza cu condițiile în care apar sau există fenomenele. ♦ Doctrină potrivit căreia nemurirea sufletului ar fi condiționată de viața de pe Pământ. [< fr. conditionnalisme]. Vezi definitia »