férdelă, férdele, s.f. (reg.) 1. măsură de capacitate pentru cereale, egală cu circa 20 litri; conținutul acestei măsuri; baniță, mierță, șinic, dimirlie. 2. măsură la vânzarea lânii. 3. (la pl.) zone ale unui sat fixate de flăcăi. 4. parte a șurii. Vezi definitia »

RETÍNĂ s.f. Membrană interioară a ochiului, sensibilă la lumină, pe care se formează imaginea vizuală. [Pl. -ne. / < fr. rétine]. Vezi definitia »

CEFALÍNĂ s.f. (Biol.) Substanță, conținând acizi grași, acid fosforic, gliceroli și aminoalcooli, care se găsește în țesutul nervos cerebral și în gălbenușul de ou. [< fr. céphaline]. Vezi definitia »

OCEANÍDĂ s. f. (mit.) nimfă a mării. (< fr. océanide) Vezi definitia »

ROMÁICĂ adj. limba ~ (și s. f.) = limba neogreacă. ◊ (s. f.) dans național grecesc cu figuri șerpuitoare și aruncări de batiste. (< fr. romaïque, gr. romaikos) Vezi definitia »