Definita cuvantului mandat
MANDÁT s.n. 1. Împuternicire dată cuiva de către o persoană sau de către o autoritate de a vorbi sau de a lucra în numele său. ◊ Teritoriu sub mandat = formă de administrare a fostelor colonii încredințate după primul război mondial spre administrare altor state. 2. Ordonanță judecătorească prin care o persoană este chemată în fața justiției sau este încarcerată. ◊ Mandat de arestare = ordin dat de o autoritate judiciară prin care se dispune arestarea cuiva; mandat de aducere = ordin prin care se dispune aducerea (cu forța) în fața unei instanțe a unui martor (într-o pricină penală). 3. Ordin de plată dat de un deponent de fonduri depozitarului său. ◊ Mandat poștal = formular-tip pentru expedierea banilor prin poștă. [Cf. fr. mandat, it. mandato, lat. mandatum, germ. Mandat].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu mandat
PROTECTORÁT s.n. Formă de dependență instituită printr-un tratat, prin care statul „protejat” transferă statului „protector” elemente ale suveranității sale politice. ♦ Regiune, țară sub protectoratul unui alt stat (puternic). [Pl. -te, -turi. / cf. fr. protectorat]. Vezi definitia »
ROȘCÁT, -Ă, roșcați, -te, adj. Cu reflexe roșietice. ♦ (Substantivat) Persoană cu păr blond sau castaniu cu nuanțe roșietice. ♦ (Substantivat, n.) Culoare care bate în roșu. – Cf. roșu, roșcă. Vezi definitia »
ÎMPONCIȘÁT, -Ă, imponcișați, -te, adj. (Înv.) Așezat ponciș; încrucișat. – V. împoncișa. Vezi definitia »
AHTIÁT2, -Ă, ahtiați, -te, adj. Lacom de un bun (material). [Pr.: -ti-at] – V. ahtia. Vezi definitia »
secretát s.n. (înv. și reg.) numele (de familie). Vezi definitia »