iíe, iii, iiuri, s.f. și n. (înv.) 1. Moalele burții la vite; flămânzare, deșert, stinghie. 2. Pielea care atârnă sub burta boului; gușă, salbă. 3. (la om) Măruntaie, cimț, rărunchi, viscere. 4. Chișița calului. Vezi definitia »

HOMEOTERMÍE s.f. (Biol.) Proprietate a unor animale de a-și păstra o temperatură constantă a corpului. [Gen. -iei. / < fr. homéothermie]. Vezi definitia »

SPEOLOGÍE s.f. Știință care studiază formarea peșterilor și viața din interiorul lor; speleologie. [Cf. fr. spéléologie < gr. speos – peșteră, logos – știință]. Vezi definitia »

MITOGRAFÍE s. f. Disciplină științifică care cercetează și compară structurile și sensurile miturilor. – Din fr. mythographie. Vezi definitia »

ESTIVÁȚIE s.f. (Biol.) 1. Stare de amorțeală în care trăiesc vara unele animale. 2. Dispoziție a frunzelor în mugure. [< fr. estivation, it. estivazione]. Vezi definitia »