chișíță, chișíțe, s.f. (reg.) 1. colivie (pentru păsări). 2. moțul de păr de la încheietura dindărăt deasupra copitei calului sau boului; scobitura de deasupra copitei; glezna calului, pintenul. 3. pensulă sau periuță de încondeiat ouăle; bijară, condei, vizaric. 4. pămătuf, șomoiag, șterț. 5. mănunchi, chită, ciucure de tei. 6. mănunchi, chită de flori. 7. legătură de câteva tuleie de porumb; cunună, maldăr. 8. grămadă de vase de lemn care încap unul în altul: chișița mare = 14 vase; chișița mică = 12 vase. 9. legătură de lemne despicate de scânduri, de șindrile. Vezi definitia »

MUCINÁZĂ s. f. ferment al sucului intestinal, care coagulează mucina. (< fr. mucinase) Vezi definitia »

AUTOLIZÍNĂ s. f. substanță care distruge globulele roșii din sânge. (< fr. autolysine) Vezi definitia »

bavétă (bavéte), s. f. – Bărbiță, bavețică. Fr. bavette. Vezi definitia »

PORTOCÁLĂ² s. f. v. portocal. Vezi definitia »