TĂTĂRÍȚĂ, tătărițe, s. f. (Rar) Tătăroaică. – Tătar + suf. -iță. Vezi definitia »

MINCIÚNĂ, minciuni, s. f. 1. Denaturare intenționată a adevărului având de obicei ca scop înșelarea cuiva; neadevăr. ◊ Expr. A da (sau a face) (pe cineva) de minciună sau a prinde (pe cineva) cu minciuna = a dovedi că cineva a spus un neadevăr. A purta (sau a duce, a ține) (pe cineva) cu minciuni = a promite mereu (ceva cuiva) fără a se ține de cuvânt; a duce cu vorba. ♦ Deprindere de a minți. ♦ Înșelăciune, vicleșug. ♦ Ficțiune, născocire, plăsmuire. ♦ (La pl.) Fleacuri, nimicuri. 2. Minciunică (2). – Lat. mentio, -onis. Vezi definitia »

CÓSĂ s.f. (Electr.) Garnitură metalică la marginea unui conductor electric; bornă. [< fr. cosse]. Vezi definitia »

POLIARTRÓZĂ s.f. Reumatism cronic cu multe articulații. [Cf. fr. polyarticulaire]. Vezi definitia »

PERIFRÁZĂ s. f. exprimare prin mai multe cuvinte a ceea ce în mod normal se redă printr-un cuvânt; circumlocuție; grup de cuvinte care înlocuiește un termen propriu. ♦ ~ verbală = construcție formată dintr-un verb însoțit de un semiauxiliar de modalitate sau de aspect. (< fr. périphrase, lat. periphrasis, germ. Periphrase) Vezi definitia »