Definita cuvantului poleajen
poleájen, poleájene, s.f. (reg.) 1. loc șes la marginea unei păduri sau a unui deal. 2. pantă lungă a unui drum.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu poleajen
INDANTRÉN s. n. (Chim.) Colorant sintetic albastru, folosit în imprimarea textilă. [Var.: indantrónă s. f.] – Din fr. indanthrène, engl. indanthrone. Vezi definitia »
BLIXEN, Karen (1885-1962), scriitoare daneză. Povestiri cu caracter fantastic („Șapte povești gotice”) și proză cu caracter autobiografic („Ferma mea africană”). Vezi definitia »
HALUCINOGÉN, -Ă adj., s. n. (substanță) care produce halucinații; psihedelic (II). (< fr. hallucinogène) Vezi definitia »
COMATOGÉN, -Ă, comatogeni, -e, adj. (Med.) Care produce comă1. Factor comatogen. – Din fr. comatogène. Vezi definitia »
SIALOGÉN, -Ă adj. Care provoacă salivație. [Pron. si-a-. / < fr. sialogène]. Vezi definitia »