Definita cuvantului manevră
MANÉVRĂ s.f. 1. Manevrare. 2. (Mil.; la pl.) Pregătire tactică a trupelor terestre sau a flotei în condiții asemănătoare cu cele de pe câmpul de luptă; (p. ext.) deplasare a unei armate sau a unei flote pe câmpul de luptă pentru a da inamicului o lovitură neașteptată. 3. Totalitatea operațiilor de compunere și de descompunere a trenurilor, de conducere a unei nave etc. ♦ (Mar.) Frânghie folosită la legarea și mânuirea pânzelor, la legarea catargelor etc. 4. (Fig.) Uneltire, intrigă, mașinație. [Cf. fr. manoeuvre, rus. manevr, germ. Manöver < lat. manus – mână, opera – lucru].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu manevră
PARÓLĂ s.f. Cuvânt secret, convențional, folosit de militari pentru a se recunoaște. ♦ Cuvânt secret de recunoaștere între membrii unei organizații conspirative. [< fr. parole]. Vezi definitia »
PRÍJMĂ s. f. v. preajmă. Vezi definitia »
HIDROIZOHÍPSĂ, hidroizohipse, s. f. (Geol.) Curbă obținută prin unirea punctelor cu același nivel hidrostatic subteran la straturile acvifere cu nivel liber. [Pr.: -dro-i-] – Din fr. hydroisohypse. Vezi definitia »
SUPRASTRUCTÚRĂ s. f. 1. totalitatea elementelor care formează partea utilă a unei construcții. ◊ construcție metalică sau de lemn situată deasupra punții superioare a unei nave, unde sunt amplasate încăperile de locuit și de navigație etc. 2. totalitatea ideilor, a teoriilor și a concepțiilor cu caracter ideologic dintr-o anumită formațiune social-economică și a instituțiilor corespunzătoare acestora, generate de baza economică, pe care o reflectă. (după fr., engl. superstructure) Vezi definitia »
POLAROGRÁMĂ s. f. curbă care redă valoarea intensității unui curent în funcție de polarizarea relativă a unei măsuri polarografice. (< fr. polarogramme) Vezi definitia »