vecín (-nă), adj. – 1. Apropiat, alăturat, proxim, imediat. – 2. (S. m.) În Mold., înv., supus în slujba feudalului. Mr. vițin, istr. vecin. Lat. večῑnus (Pușcariu 1869; Rew 9321), cf. vegl. vicain, it. vicino, prov. vezin, fr. voisin, cat. vehi, sp. vecino, port. vizinho. – Der. vecină, s. f. (femeie care locuiește în apropiere); vecinătate (mr. viținătate), s. f. (proximitate, apropiere; starea de vecini dependenți de proprietarii de pămînt), posibil din lat. vῑcῑnĭtātem (Pușcariu 1870); vecini, vb. (a fi vecin; a face pe cineva servil), înv.; vecinie, s. f. (condiția de iobag supus) înv.; învecina, vb. refl. (a fi vecin); vecinaș, s. m. (înv., vecin, supus); vecinesc, adj. (de vasal, de supus). Vezi definitia »

(in mitologia greaca)ființă intermediară între yei si oameni, care mijlocește între nemuritori și muritori. Vezi definitia »

BOVÍN, -Ă adj. De bou, din specia boului. // s.f.pl. Subfamilie a rumegătoarelor, care are ca tip boul; (la sg.) animal din această subfamilie. [< fr. bovin, it. bovino, lat. bovinus]. Vezi definitia »

MLÉCIN s. m. Plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpina păroasă și cu flori albastre (Mulgedium alpinum). – Cf. sl. mlĕačĩnŭ „cu lapte”. Vezi definitia »

BRAHMÍN s.m. Brahman. [< fr. brahmine]. Vezi definitia »